Uleiurile esentiale pot fi administrate si intern?

Este intrebarea pe care o primim cel mai des. Dar si cu cel mai complex raspuns.

Si, pentru ca noi il consideram un subiect extrem de important, am ales sa va prezentam in aceasta postare opinia celor mai importanti aromaterapeuti. Pentru ca doar ei sunt in masura sa dea un raspuns avizat acestei intrebari.

Se pot ingera uleiurile esențiale? Da? Nu? Uneori? Poate?

Probabil că primiți un răspuns diferit de fiecare data cand intrebati asta, in functie de parerile subiective are persoanei cu care discutati. Veți găsi oameni care sunt adepti ai ingerararii uleiurilor esențiale și persoane la fel de convinse ca niciodata nu ar trebui să administrati intern uleiuri esențiale. Cine are dreptate? Pe cine ar trebui să ascultați? Vom dezvolta putin despre ce este un ulei esențial și de ce ar putea exista îngrijorari atunci când ingerati uleiuri esențiale. De la aceste informatii ar trebui sa porneasca orice discutie pe acest subiect.

În primul rând, trebui să fie foarte clar că există o diferență între utilizarea uleiurilor esențiale ca arome alimentare și utilizarea lor în scopuri terapeutice.

Uleiurile esențiale apar în mod natural în multe alimente precum nuci, fructe, legume, ierburi și mirodenii. Deci, cu toții consumăm cantități minime de ulei esențial în alimentele noastre. Unele sunt adăugate și sub formă de arome în bomboane, înghețată, muraturi etc., dar uleiul esențial din alimente constituie cu mult sub 1% din totatul alimentelor consumate zilnic, fiind echivalentul a aproximativ o picătură de ulei esențial pe zi. In aceste forme, uleiul esențial este complet integrat si amestecat în alimente. A lua uleiuri esențiale ca supliment alimentar (sau ca medicament) implică cantități mult mai mari și, prin urmare, ridica probleme de siguranță ce nu se aplică în cazul alimentației normale. Vom dezvolta acest subiect putin mai tarziu

Ce este un ulei esențial?

Un ulei esențial este un lichid hidrofob concentrat, dintr-o singură sursă botanică formată din compuși aromatici volatili. Aceste surse botanice sunt formate din genuri și specii (de exemplu Eucalyptus globulus). Acest nume ne spune exact din ce plantă provine uleiul. Uleiurile esențiale sunt compuse din zeci de constituenți chimici naturali. Fiecare ulei are un amestec unic de constituenți, deși unii dintre acestia apar în multe uleiuri esențiale. Linalool, de exemplu, este unul dintre componentele majore ale uleiurilor de lavandă și coriandru, dar este un component minor al aproximativ 200 alte uleiuri esențiale.

Uleiurile esențiale au unul, doi sau ocazional trei constituenți majori (aproximativ 20-90% din ulei), câțiva constituenți minori (1-19%) și mulți, mulți alti constituenți (mai puțin de 1%). Uneori, constituenții minori sau anumite urme pot avea un efect semnificativ asupra organismului, dar majoritatea efectelor unui ulei esențial sunt atribuite elementelor constitutive majore ale acestuia. Aceste efecte sunt acum dezvăluite de cercetările științifice publicate. Unele plante din aceeași specie pot avea diferențe majore în componenți. Acestea se numesc „chimiotipuri” și poartă numele celui mai mare component din fabrică. Uleiul de rozmarin, de exemplu, poate fi un chimiotip a-pinenic, un chimiotip cineol sau un chimiotip camfor. Majoritatea uleiurilor esențiale disponibile pe piata nu au aceste variații, cu toate acestea, majoritatea efectelor unui ulei esențial sunt atribuite componentelor sale majore.

Pentru a înțelege pe deplin acțiunea terapeutică și orice probleme de siguranță asociate cu un anumit ulei, trebuie să cunoașteți numele botanic și (dacă este cazul) chimiotipul. Dacă nu cunoașteți numele botanic al uleiului esențial sau chimiotipul, cum puteți ști care este cea mai sigură modalitate de a utiliza acel ulei? Acesta este unul dintre motivele pentru care Plant Therapy furnizeaza pe site-ul propriu (www.planttherapy.com) , toate aceste informații. Este primul pas pentru a-si ajuta clienții să cunoasca uleiurile esențiale pe care le folosesc.

Aspecte ce tin de siguranta

Am stabilit că un ulei esențial este format din mai mulți componenți diferiți, așa că haideți să discutăm de ce ar fi posibil ca uleiurile esențiale să nu poată fi sigure de utilizat intern. În cartea sa “Essential Oil Safety” (Siguranta utilizarii uleiurilor esentiale) Robert Tisserand preciza:

”Contactul cu substanțe potențial dăunătoare este inevitabil. Se găsesc în alimente, apă, aer, produse de curatenie, medicamente și articole de toaletă și sunt întâlnite atât la locul de muncă, cât și în casă. Printre „otrăvurile” găsite în alimentele consumate în mod obișnuit se numără glicozidele cianogenetice (precursorii cianurii) în semințele de mere și migdale, alcaloizi teratogeni în cartofii verzi, izotiocianatul de alil în varză și broccoli și acetaldehida, un cancerigen care se găsește în majoritatea fructelor și în multe legume. Cantitățile de astfel de substanțe toxice la care suntem expuși nu reprezintă în mod normal un pericol, deoarece sunt gestionate eficient de detoxifierea organismului și de alte mecanisme de apărare. "

Cu toate acestea, dacă ar trebui să ingeram aceste „otrăvuri” într-o doză mai mare, acestea ar putea deveni foarte toxice. La fel se întâmplă și cu uleiurile esențiale.

Există unii constituenți ai uleiurilor esențiale care pot fi toxici, iritanți și sensibilizanți dacă uleiul esențial este ingerat în doze suficient de mari. Doar pentru că un ulei esențial este 100% pur și natural, nu înseamnă că nu vă poate dăuna. Daunele provenite de la un ulei esențial nu se datorează întotdeauna impurităților sau adaosurilor sintetice, ci in special elementelor constitutive pe care le conține. Nu este vorba despre puritate, ci despre siguranța ingerarii acelor compusi. De exemplu, o linguriță de ulei de Eucalipt sau de ulei essential de Wintergreen, chiar 100% pur, poate fi fatală pentru un copil. Desigur, majoritatea oamenilor nu iau uleiuri esențiale în aceste doze mari, dar este important să știți care sunt implicatiile si riscurile la care va expuneti dacă decideți să luați uleiuri esențiale intern.

O altă preocupare este posibila interacțiune între anumite uleiuri esențiale și anumite medicamente (interacțiuni medicamentoase).

În cartea “Essential Oil Safety” (Siguranta utilizarii uleiurilor esentiale) [1] se explică riscurile potențiale și de ce uleiurile de Mușețel albastru și de Lemongrass pot prezenta cel mai mare risc de interacțiune cu medicamentele. Există multe interacțiuni cunoscute și studiate, dar există și unele mai puțin cunoscute și mai puțin studiate. Una dintre interacțiunile cunoscute este între uleiurile esențiale care conțin salicilat de metil (Wintergreen și Sweet Birch) și medicamente pentru subțierea sângelui. Această combinație poate provoca o subtiere prea mare a sangelui, ceea ce duce la sângerare internă sau vânătăi. Aceasta trebuie sa fie una dintre preocupările principale atunci când se recomanda ingestia de uleiuri esențiale. Scopul acestui articol nu este de a detalia toate interacțiunile medicamentoase posibile, ci de a face consumatorul conștient că aceste interacțiuni există.

Apoi, există îngrijorări legate de eventuale iritatii aparute atunci când sunt ingerate uleiuri esentiale. Arborele de ceai (Tea Tree) și Lavanda sunt ambele uleiuri esențiale foarte bine cunoscute și foarte utilizate. Există mai multe cazuri de reacții adverse ale pielii cauzate de uleiul esential de Tree Tree decât de Lavanda. Acest lucru se poate întâmpla deoarece Arborele de Ceai nu are o durată lungă de valabilitate, iar atunci când se oxidează (suferă modificări chimice), devine mai reactiv la nivelul pielii. Scorțișoara, Cuisoare, Ylang-Ylang și Lemongrass sunt alte exemple de uleiuri esențiale care prezintă un risc moderat de reacție adversă a pielii, mai ales dacă sunt folosite nediluate. Din nou, nu este vorba despre puritate. Este vorba pur și simplu despre siguranță și de componentele naturale ale uleiurilor esențiale.

Majoritatea componentelor care alcătuiesc uleiurile esențiale afectează organismul într-un fel sau altul.

Modul în care acestea afectează organismul este ceea ce cercetările științifice publicate încep să ne facă cunoscut. Exista voci care sustin ca prea mult ulei esențial luat intern poate avea efecte secundare asupra ficatului. Ficatul trebuie să proceseze tot ceea ce ajunge in corpul nostru, inclusiv constituenții uleiului esențial, astfel ca un surplus poate crea probleme. Există unele dezbateri în această privință, întrucât nu se cunoaste inca suficient despre efectele ingerarii uleiurilor esentiale asupra ficatului, dar este foarte important să rețineți că uleiurile esențiale au un efect asupra ficatul.

Aceste riscuri cresc, în general, atunci când avem de-a face cu copii mici, vârstnici și femei însărcinate. De fapt, anumite uleiuri esențiale trebuie evitate cu totul în sarcină. Există diverse motive pentru aceasta, dar principalul este să vă asigurați că dezvoltarea fătului nu este afectată în mod negativ. Și după cum am menționat deja, unele uleiuri esențiale nu trebuie luate cu medicamente specifice.

Acesta este motivul pentru care poziția oficială a Plant Therapy este de a nu ingera uleiuri esențiale decât dacă acest lucru se realizeaza sub supravegherea unui medic sau a unui aromaterapeut absolvent al unei institutii medicale. Nu trebuie inteles ca Plant Therapy nu recomandă deloc să ingerati uleiuri esențiale, ci doar că sunt extrem de multe informații care trebuie luate în considerare înainte de a ingera uleiuri esențiale. Poate vor exista situatii si momente in care va fi in regula sa utilizati si intern uleiuri esentiale, dar trebuie să vă asigurați că detineti toate datele luarii unei decizii corecte si sanatoase pentru dumneavoastra si familiile dumneavoastre.

Uleiurile esențiale și reglementările privind suplimentele alimentare

De ce unele companii recomandă și chiar încurajează ingestia de uleiuri esențiale? Sunt unele companii ce etichetează uleiurile esențiale care pot fi luate intern ca suplimente de ulei esențial. Dupa ani de studiu in domeniul aromatetapiei si al rolului pe care FDA (Food an